Inainte de a intra in
subiectul propriu-zis, va prezint o mica istorisire despre greutatea mea :
Dintotdeauna am
avut o greutate normala - 55 kg la o inaltime de 1,68 , ma mai ingrasam 1-2
kg (in preajma Craciunului, de obicei) apoi slabeam , insa mereu reveneam la
cele 55 de kg. Cea mai mare fluctuatie am avut-o pe vremea liceului (prin clasa a 10-a) cand incepusem sa
am pitici pe creier ca sunt prea grasa, am tinut o cura mai drastica si am
inceput sa fac aproape zilnic fitness. In decursul a doua luni ajunsesem la 46
de kg. A venit vara m-am lasat de sala,
am revenit la alimentatia mea obisnuita si bineinteles ca toamna m-a prins cu 54-55
kg. Aceasta este singura dieta mai serioasa, pe care am tinut-o pana la 22 de ani (in prezent am 24 de ani ).
Anii au trecut si
greutatea mea se invartea in jurul celor 54 -55 kg, ma simteam bine in pielea
mea , la majoritatea hainelor purtam marimea S, eram mandra de felul cum
aratam.
In februarie 2011
s-a intamplat un eveniment ce a schimbat
major cursul vietii mele: m-am mutat din orasul natal, Constanta intr-un oras total nou pentru mine: Drobeta
Turnu Severin (despre acesta schimbare
voi face o postare separata). Acum suntem in octombrie 2012 si am aproximativ
80 de kg. Da stiu, imi veti spune ca sunt inconstienta si nu gresiti deloc, imi
asum orice critica (atata timp cat este constructiva).
Cum am ajuns la aceasta greutate? Foarte simplu : schimbarea stilului de viata si
bineinteles nepasarea.
Cum decurgea o zi din viata mea in perioada 2008-2010
(septembrie)?
Dimineata mergeam la job, dupa-amiaza fugeam repede la facultate,
iar dupa ce terminam cursurile faceam voluntariat la un ONG, plecam la 7 de
acasa si ma intorceam la 22-23. Mancam mereu pe fuga ce apucam , in general
fast-food, patiserie, KFC, Mc D, si multe alte nenorociri, insa eram mereu in
alerta, pe fuga, trebuia sa ajung dintr-o parte a orasului intr-un timp cat mai
scurt. Cu toate ca alimentatia mea era haotica nu ma ingrasam deoarece faceam
miscare .
Cum decurgea o zi din viata mea in perioada 2011(februarie) –
2012 (iulie)?
Ma trezeam la 8-9 dimineata, plecam la birou,unde stateam pana la
17 -18, mancam ceva pe fuga ( de obicei niste covrigi,un sandvis) veneam acasa
si spargeam frigiderul, si mancam muuult (felul 1:mancare, felul 2: prajituri,
felul 3:Twix,Lyon,Milka,etc, felul 3: tort,eclere,clatite,etc). Si usor usor am
inceput sa ma ingras, sa pun kg cu kg. Am avut cateva tentative de slabire dar
toate au esuat. Prima tentativa: mi-am facut abonament la aerobic, am mers o luna
( 3 ori pe saptamana) dupa care am abandonat , apoi incepeam diverse diete dar
bineinteles ca nu le duceam la capat, dupa cateva zile ma apuca o pofta de o Ora 12, prajitura mea preferata .Clar! O
cofetarie dementiala ce se afla foarte aproape de locuinta mea imi sabota orice
plan de slabit,face prajituri cu frisca naturala iar eu cum sunt dependenta de
dulciuri nu pot rezista tentatiei). Recunosc ca as putea trai o saptamana numai
cu prajituri fara sa ma ating de vreo mancare, sunt dependenta de dulciuri de
cand ma stiu si incerc sa le mai raresc.
Ironia sortii stiti care este? Cand eram copil (pana la 14 ani) eram numai piele si os, mi se
vedeau coastele si toti ma porecleau ‘Scheletul’ , ca sa nu mai zic ca luam
bataie la fiecare masa ca nu mancam, ba chiar ma bagau ai mei cu fata in
mancare cand se enervau sa ma tot roage
sa mananc, dar preferam sa iau bataie decat sa ingurgitez ceva. Mancarea nu ma
pasioneaza, nu mi se face niciodata pofta de vreun fel anume insa cand e vorba
de dulciuri,prajituri,torturi ‘fac crima’.Intr-un timp ajunsesem sa mananc 3-4 ciocolate mari , ca desert la o masa.
Multi imi
spun ca de la dependenta asta de
dulciuri voi face diabet, si nu-i contrazic deloc. Tocmai de aceea imi doresc foarte tare sa ma las de dulciuri, si implicit
voi si slabi (cu mancarea nu prea ma
omor ), asadar daca stiti de vreun cerc Anonymous Sweet Addicted, va rog sa ma
anuntati: my name is Nicole and I am a sweet addicted, si nici sportul nu prea
ma pasioneaza. Acum lasand gluma la o
parte , chiar imi doresc sa slabesc
intr-un mod cat mai sanatos, si am si un plan bine pus la punct (de care chiar
vreau sa ma tin). Aceasta postare este de fapt o introducere a multor alte
postari ce vor urma, in care voi expune transformarile prin care voi trece,
dieta zilnica si exercitiile de miscare.Daca ati ajuns sa cititi pana aici si
nu v-ati plictisit,tin sa va multumesc foarte mult pentru timpul acordat .
Voi ce experiente aveti in legatura cu fluctuatiile de
greutate? Ati fost vreodata prea slabe sau prea grase?
Buna, iar :P ! Da, ai ghicit am navigat pe blogul tau un ultima jumatate de ora si am ajuns aici. Stiu cat de greu este sa slabesti stiu cum este sa fi grasuta si la fel stiu cat de bine te simti cand ajungi la 50 de kg si ai trupul perfect. Mereu am fost plinuta( 63-65kg la 1.65) insa in urma cu 3 ani, pe baza stresului am slabit pana la 50 de kg, am ramas cateva luni la 50-52 de kg apoi am revenit la o greutate normal pentru statura mea, 55 de kg,la care ma mentin si azi, la fel in perioada sarbatorilor iau cate 2 kg apoi le dau jos in urmatoarele saptamani. Asa ca te inteleg si te sustin !
RăspundețiȘtergereMersi pentru comentariu! Da, e foarte greu insa cand ai un program incarcat (si muuult stres), ajungi acasa rupta de oboseala numai de sport si diete nu-ti arde. Dar stii cum se zice: daca ai putina ambitie poti reusi. In prezent am 65 kg, am mai slabit ceva din octombrie, si sper sa continuu in ritmul asta. Mi-am gasit o motivatie pentru care lupt si nu ma voi lasa pana nu ajung la 55 kg. Sper la vara sa te invit la un suc si sa ma vezi silfida :)) (vara vin pe acasa -CT- si stiu ca si u esti de acolo, poate ne intalnim). Pupici si felicitari pentru greutatea pe care o ai!
RăspundețiȘtergereMultumesc ! Abia astept sa ne cunoastem ! Vreau sa mai slabesc cateva kg pentru ca in Iunie voi fi mireasa !
RăspundețiȘtergereCasa de piatra! Sper sa ai o nunta asa cum ai visat-o!
RăspundețiȘtergereAvem exact aceias poveste. Si eu tot de la 55 am plecat si-am ajuns in 3 ani la 80.
RăspundețiȘtergere